vineri, 23 ianuarie 2015

Atelierul de creative writing

În sfârșit m-am așezat să-ți scriu despre atelier.
M-am dus în grabă, cu gândul tot acasă, pentru că era a doua oară când plecam și  lăsam copilul cu Teo numai că de data asta eram la distanță mare de ei și dacă Teea ar fi plâns ar fi trebuit să aștepte până ajungeam acasă. De cealalalăa tură erau în apropiere, numai ieșeam și gata. Dar mi-am dorit foarte tare să merg.
Mnoh. Tipa care urma să țină atelierul mi s-a părut un pic academică și stresată înainte să începem, dar după ce am început mi-am zis că-i faină.
Cum se poate Doamne, să existe în același oraș, într-un oraș mic, oameni care au pasiuni atât de asemănătoare și să nu se întâlnească? Abia m-am abținut să nu sar să o îmbrățișez când am auzit-o vorbind de G.R.R. Martin și GOT, despre cum a citit și cum îi e teamă să se uite la filme ca să nu o dezamgească, și evident că mă gândeam la tine. M-am gândit la tine și când o zis că scrie în engleză.
Și-apoi când a zis că vrea să facem un grup, să scriem chestii și poate să facem proiecte împreună, etc etc, parcă vorbea despre planurile noastre cu Buchisim. Astea sunt doar două din părțile extatice pe care nu m-am putut abține să le las până la sfârșit.
Și-acum să o iau de la început. Ne-am prezentat și evident că anxietatea mea iar și-a arătat colții și mă enervează la culme și mă întreb când și dacă voi scăpa vreodată de panica asta de a vorbi în fața unor grupuri noi. Mă pornesc foarte self-confident și-mi zic, că de data asta o să fiu relaxată și pe măsură ce se apropie rândul meu inima-mi bate tot mai tare și iar mă trezesec, că-s crispată și scot niște fraze dezordonate și habar n-am ce să zic despre mine din milioanele de chestii pe care le-aș putea, și iar îmi propun să mă uit la oameni când vorbesc și iar nu mă uit. Bleah! Dar am zis de faimosul premiu - evident, cu gândul că mnoh, ăștia cred că mă laud, dar cu sentimentul că nu-i mare scofală pentru că știi tu întreaga poveste cu nefinisatul și nepublicatul. Tipa zice că a tradus pentru ăștia de la Art de vreo trei ani și oamenii încă n-au publicat (!). Oare în ce carte era un personaj care avusese o realizare măreață în tinerețe și apoi nu mai avea cum să depășească chestia aia? Știu! În Marele Gatsby, soțul lui Daisy. Mă întreb și eu: o să mai scriu vreodată ceva ca lumea dupa atâtea milioane de cursuri despre scris sau a fost norocul începătorului și n-o să mai scriu nimic ca lumea?
Și-apoi când a trebuit să creăm personaje după niște ilustrații am crezut că o iau razna de tot. Din 14 oameni fix mie mi s-a nimerit personajul pe care tipa l-a folosit în exemplificare. Hate it! Șiiii! Culmea! Avea un câine în brațe! La atelierul on-line cu Iaru mi-am luat-o rău tocmai pentru că am scris un text cu o un animal (you know, Luna). Și-acum, again! O vai! Plus că personajul era așa aiurea - semăna cu o fetiță, dar avea haine de bătrână - gen pantofi cu toc și sacou. Așa că am făcut-o bătrână. Și iar anxietate înainte de a-mi prezenta personajul. Mi-am propus o tonalitate de femeie bătrână care turuie, dar m-am trezit strigând când am început să citesc și am simțit-o pe Oana tresărind lângă mine. Horror. Da am dus-o până la capăt și m-am abținut de la a mă miorlăi că nu mi-a ieșit și nu știu ce. Așa a fost, așa am făcut, așa a rămas. (deși mie nu mi-a plăcut deloc și bănui că nici lor).
Dar ce mă bucură cel mai tare este că au fost și Oana și Bogdan și Evelina.
Și mai erau acolo niște oameni atât de faini și câteva tipe atâta de frumoase că m-aș fi holbat la ele la nesfârșit.
Și o fază chiar de poveste de dragoste. Un tip și-o tipă au ajuns cam pe când lumea se așezase. Mai erau ceva scaune libere, dar ici colo, mnoh, ei se tot fâstâceau și la un moment dat cineva (cred că Bogdan) a zis că uite să puna un scaun mai încolo ca să poată sta unul lângă celălalt. Tipul e ceva softist. Și îi vine lui un personaj care seamănă cu o fată, dar pe care l-a făcut băiat adolescent cu părul lung (putea fi) și când și-a prezentat personajul a zis ceva de genul că nu-i prea plac lui întâlnirile de acest gen dar că a venit acolo pentru că a venit și tipa care-i place lui, dar care nu știe că lui îi place de ea. Iar am stat cu  greu pe scaun. A fost atât de tare faza! So. El trebuia să ne descrie personajul primit - și l-a descris - că are 16 ani și nu știu ce-i place și bla bla și-apoi a zis faza cu tipa care nu știe ca el o place. Declarație de dragoste pe fața! Apăi cât de des ai parte de așa ceva for real?!!!!!!!
Acum am văzut că s-a creat event pe facebook și ne mai vedem în 30 ian.
Săptămâna trecută, înainte de atelier, m-am hotărât că nu mai vreau să devin scriitoare. Acum m-am hotărât că vreau blog. Și m-am gândit că ce-ar fi să publicăm noi corespondența asta? Să ne facem un blog și să publicăm mailurile.

Un comentariu:

  1. Buna Anca,
    iti doresc o primavara frumoasa si impliniri in tot ceea ce-ti propui sa faci.

    RăspundețiȘtergere