vineri, 5 aprilie 2013

O poezie fara rima

Secretul

Am hotarat sa infrunt ploaia
De fapt s-o las sa ma mangaie.
Mi-ar fi placut sa stiu daca era adevarata
Sau daca era stoarsa din nori
De cei intunecati,
De cei ce vegheaza cu-n singur ochi.

Cate-as fi facut de n-ar fi fost ploaia?
Cate raze-as fi adunat?
Si cati munti as fi urcat?
Si cat cer proaspat mi-ar fi umplut plamanii?!

Da nu-i deloc tarziu.
Caci de-acum stiu secretul.
Sa fac ce vreau, cand vreau
Ca si cand ploaia n-ar conta!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu